Cum se adaugă aplicații în Linux

În acest post vom descărca fiecare dintre diferitele modalități posibile de a instala un program pe Linux. Având în vedere că Ubuntu este cea mai populară distribuție Linux, în special printre cei care abia încep să „se scufunde” în „lumea Linux”, acest mini-tutorial, destinat tocmai „începătorilor”, se va concentra exclusiv pe Ubuntu. Oricum, acest tutorial funcționează și pentru toate distribuțiile bazate pe Debian și Ubuntu (deoarece toate folosesc pachete .DEB), iar unele programe și concepte generale vor funcționa și pe alte distribuții.


În Ubuntu există mai multe moduri de a adăuga, elimina sau actualiza aplicații de sistem.
Vă rugăm să rețineți că nu toate aplicațiile disponibile pentru Ubuntu sunt disponibile în mod implicit pentru a fi instalate. Va fi necesar să activați posibilitatea de a instala anumite aplicații manual.
Principalele modalități de instalare a aplicațiilor sunt:

  • Centrul software Ubuntu. O aplicație simplă cu care puteți adăuga sau elimina pachete din sistemul dvs. într-un mod foarte simplu.
  • Programul Synaptic. Cu Synaptic veți putea avea mai mult control asupra programelor pe care le instalați în sistem. Precum și un număr mai mare dintre ele. NOTĂ: Synaptic folosește în prezent apt-get.
  • Programul părtaș. Adept este versiunea Synaptic pentru KDE, inclusă în Kubuntu.
  • Programele apt-get sau aptitude. Acestea sunt programe mai avansate care rulează în modul terminal. Acestea sunt foarte puternice și vă permit, de asemenea, să adăugați și să eliminați aplicații din sistem, printre altele. (Aptitude este mai complet decât apt-get, își amintește bibliotecile descărcate și le dezinstalează dacă sunt învechite). Pentru a vizualiza ajutor pentru orice program care rulează în modul terminal: (man nombre_del_programa). Exemplu: man aptitude
  • Pachete Deb. Fișierele cu extensie .deb sunt pachete de aplicații deja pregătite pentru a fi instalate cu ușurință pe sistemul dvs. Ubuntu.
  • Fișiere binare. Fișierele cu o extensie .bin sunt programe executabile pe Linux.
  • Rulați fișiere. Fișierele cu extensia .run sunt de obicei vrăjitorii pentru instalarea în Linux.

Vom vedea acum fiecare dintre ele cu particularitățile sale.

Prin programe

Centrul software Ubuntu

Programul Ubuntu Software Center este cel mai simplu mod din Ubuntu de a instala sau elimina programe. Este, de asemenea, cel mai limitat.

Puteți găsi programul la Meniu aplicații> Ubuntu Software Center

(1) Pentru a instala aplicații, selectați una dintre categoriile afișate pe ecranul principal al programului. Aceasta va actualiza fereastra care afișează programele disponibile din acea categorie. Acum trebuie doar să căutați programul pe care doriți să îl instalați și să faceți dublu clic pe el. Fereastra va afișa o descriere a acesteia și vă va oferi opțiunea de ao instala apăsând butonul Instalare.

(2) Dacă nu știți în ce secțiune se află programul pe care îl căutați. Introduceți numele aplicației pe care doriți să o instalați în caseta de căutare din dreapta sus. Pe măsură ce scrieți numele programului, lista posibililor candidați va fi redusă, până când o veți găsi pe cea pe care o căutați.

(3) Dând clic pe „Software instalat” din stânga, veți accesa o listă cu toate programele pe care le-ați instalat în sistemul dvs. Dacă doriți să dezinstalați oricare dintre ele. Doar faceți clic de două ori pe el și fereastra se va actualiza, arătându-vă descrierea programului și oferindu-vă opțiunea de a-l dezinstala.

Aici îl puteți vedea explicat în format video.

Manager de pachete Synaptic

Synaptic Este un sistem avansat pentru instalarea sau eliminarea aplicațiilor din sistemul dvs. Mediul este grafic, ca în Ubuntu Software Center, dar mult mai puternic. Cu Synaptic aveți control complet asupra pachetelor (aplicațiilor) instalate pe sistemul dvs.

Pentru a rula Synaptic alegeți Sistem -> Administrare -> Synaptic Package Manager. Acest manager de pachete ne va permite să instalăm, să reinstalăm și să eliminăm pachetele într-un mod grafic foarte simplu.

Ecranul Synaptic este împărțit în 4 secțiuni.

Cele două cele mai importante sunt lista categoriilor (1) pe partea stângă și pe cea a pachetelor (3) Pe drumul cel bun.

Selectarea unui pachet din listă va afișa o descriere a acestuia (4).

Pentru a instala un pachet puteți selecta o categorie, faceți clic dreapta pe pachetul dorit și selectați „formați pentru a instala„Sau faceți dublu click în numele pachetului.

Marcați în acest fel toate pachetele pe care doriți să le instalați pe sistem și faceți clic pe Aplicare pentru a continua instalarea lor. Synaptic va descărca acum pachetele necesare din depozitele de pe internet sau de pe CD-ul de instalare.

De asemenea, puteți utiliza butonul Căutare pentru a găsi pachetele pe care doriți să le instalați.

Făcând clic pe butonul de căutare, putem căuta programe după nume sau descriere. Odată localizat programul pe care dorim să îl instalăm, facem dublu clic pe el pentru al instala. Dacă vrem să ștergem un program, tot ce trebuie să facem este să facem clic dreapta pe el și să selectăm șterge sau șterge complet.

Pentru ca modificările să fie aplicate, este necesar să faceți clic pe butonul Aplicare.

Sistemul de instalare a software-ului în Ubuntu este foarte puternic și versatil. În cadrul depozitelor, aplicațiile sunt organizate în „pachete”. Fiecare pachet are altele de care depinde pentru buna funcționare a acestuia. Synaptic se ocupă de rezolvarea acestor dependențe și de instalarea pachetelor necesare pentru dvs. Dar nu numai asta. În pachetele de aplicații, sunt indicate și alte pachete că, deși nu sunt necesare pentru ca aplicația pe care dorim să o instalăm să funcționeze, sunt utile. Acestea sunt "pachetele recomandate“.

Putem configura Synaptic pentru a lua în considerare aceste pachete «recomandat»Ca și cum ar fi dependențe și astfel le va instala și automat.

Lansați Synaptic și accesați Setări> Preferințe, în fila General Bifați caseta „Tratați pachetele recomandate ca dependențe”.

Aici îl puteți vedea explicat în format video.

Administrator expert expert

Utilizatorii Kubuntu au echivalentul Synaptic, numit Administrator expert expert. Poate fi găsit în meniu KDE> Sistem> Administrator expert. Operațiunea este foarte asemănătoare cu Synaptic.

Folosind caseta de căutare puteți căuta pachete atât după nume, cât și după descrierea acestora. Făcând dublu clic pe un element al rezultatului listei, se marchează instalarea.
Puteți vedea dependențele unui pachet uitându-vă la proprietățile acestuia („detalii”).

Putem gestiona depozitele în adept făcând clic pe meniul adept și apoi gestionând depozite

Software-ul Kubuntu : iată-le (principal, univers, restricționat, multivers) și încă unul unde sunt codurile sursă, precum și un meniu derulant pentru a alege de unde sau de pe ce server vom descărca.

Software terță parte: Aici putem include depozite suplimentare terță parte sau un cdrom.

actualizări: Actualizări Kubuntu, putem selecta actualizările pe care adepții le vor revizui, putem configura și actualizări automate, putem alege să le instalăm fără să ne anunțe, să le descărcăm în tăcere sau doar să anunțăm că există actualizări.

Autentificare: Iată cheile semnăturilor pentru fișierele pe care le descărcăm din depozite, de asemenea, dacă găsim un depozit terț care ne interesează și gestionează semnăturile îl putem include descărcând fișierul de semnături de pe site sau ftp în orice director și importați-l sau îl includem făcând clic pe butonul „Importă fișier cheie ...”

După adăugarea sau eliminarea depozitelor pentru ca sistemul să accepte modificările, trebuie să facem clic pe butonul Verificare actualizări.

aptitude și apt-get

Deși putem instala programe grafic, așa cum am văzut în punctele anterioare, putem folosi oricând terminalul pentru a instala orice program.

Pentru mulți utilizatori noi, această opțiune poate părea puțin mai complicată și oarecum criptică. Nimic nu este mai departe de realitate; când te obișnuiești cu el este mult mai confortabil, mai ușor și mai rapid.
Există două moduri de a instala programe în modul text: cu aptitudine şi apt-get.

Ambele programe sunt foarte similare, cu excepția unui singur detaliu: aptitude își amintește dependențele care au fost aplicate la instalarea unui pachet. Aceasta înseamnă că, dacă instalați sau actualizați o aplicație cu aptitude și apoi doriți să o dezinstalați, aptitude va șterge programul împreună cu toate dependențele sale (cu excepția cazului în care sunt utilizate de alte pachete). Dacă este instalat cu mediul grafic apt-get sau Synaptic, dezinstalarea va elimina doar pachetul specificat, dar nu și dependențele.


Folosi

Deschidem un terminal prin Aplicații -> Accesorii -> Terminal.

  • Instalați pachete:
$ sudo apt-get install
  • Dezinstalați pachetele:
$ sudo apt-get remove
  • Dezinstalați pachetele (inclusiv fișierele de configurare):
$sudo apt-get purge
  • Actualizați lista pachetelor disponibile:
$ sudo apt-get actualizare
  • Actualizați sistemul cu actualizările pachetului disponibile:
$ sudo apt-get upgrade
  • Obțineți o listă de opțiuni de comandă:
$ sudo apt-obține ajutor


Instalați pachete fără internet

Pe un computer care are internet și că programul / pachetul dorit nu este instalat, putem descărca pachetele împreună cu dependențele lor (care nu sunt deja instalate) folosind aceste două comenzi:

sudo aptitude clean sudo aptitude install -d nume_pachet

Când instalăm un pachet prin aptitude / apt, acesta rămâne într-un folder specific. Cu prima comandă ceea ce facem este să ștergem aceste pachete de pe computer (nu afectează instalările deja realizate).

A doua comandă va descărca pachetul dorit de noi și dependențele de care are nevoie, dar nu îl va instala. Acum mergem la „/ var / cache / apt / archives” și vedem aceste pachete. Le copiem, le ducem la computerul care nu are conexiune și le instalăm făcând dublu clic pe fiecare dintre ele sau în consolă:

sudo dpkg -i nume_pachet

Rețineți că, dacă există dependențe, trebuie să le instalați mai întâi. De asemenea, se poate întâmpla ca unele dintre aceste dependențe să fi fost deja instalate pe computer cu internet, astfel încât să nu fie descărcate.

Dacă computerul cu internet îl avea deja instalat, atunci acesta ar putea fi dezinstalat folosind „aptitude remove” (fără purjare) și vom elimina „-d” din „aptitude install” ulterior. În acest fel îl dezinstalăm mai întâi și apoi îl descărcăm și îl instalăm. În acest fel, computerul cu internet va continua să aibă programul exact la fel ca înainte de al dezinstala.

Pentru a rezolva și a preveni posibile probleme de dependență putem merge la Synaptic-ul computerului cu internetul, căutăm pachetul pe care îl dorim, facem clic dreapta pe pachetul în cauză, intrăm Proprietăţi și selectați fila dependenţe. Acolo vedem pachetele de care avem nevoie pentru a instala corect pachetul pe computer fără internet.

Opțional, putem descărca și discurile debian care conțin multe programe și pachete .deb, ceea ce le face compatibile cu ubuntu, intrăm doar originile software-ului și facem clic pe add cd-rom.

Utilizarea fișierelor

Pachete Deb

O altă modalitate de a instala aplicații pe sistem este prin pachetele deja pregătite pentru a fi instalate și cu extensia .deb.
Pentru a instala aceste pachete trebuie doar să faceți dublu click pe fișierul din browserul Nautilus și aplicația va fi lansată automat gdebi, care se va ocupa de instalarea pachetului și căutarea dependențelor altor pachete de care ar putea avea nevoie pentru instalarea corectă a acestuia.

Dacă preferăm, pot fi instalate și folosind linia de comandă, folosind comanda dpkg:

sudo dpkg -i .deb

În acest caz, va trebui, de asemenea, să instalați manual posibilele dependențe ale pachetului.
Aceeași comandă poate fi utilizată și pentru dezinstalarea pachetului:

sudo dpkg -r


Convertiți pachetele RPM în Deb

Unele distribuții GNU / Linux, cum ar fi Red Hat, SUSE și Mandriva, utilizează pachete .rpm, organizate diferit de pachetele Debian și Ubuntu .deb.

Pentru a instala aceste pachete trebuie mai întâi să le convertiți în formatul .deb. Pentru aceasta se folosește aplicația străin, care poate fi instalat folosind una dintre metodele explicate în acest articol. Aplicația străin se folosește după cum urmează:

Deschidem un terminal (Aplicații> Accesorii> Terminal) și executați următoarea instrucțiune:

sudo alien .rpm

În acest fel, programul creează un fișier cu numele pachetului, dar cu o extensie .deb, care poate fi instalată urmând explicația pachetelor Deb.

Pachete de pachet automat (extensie .package)

Proiectul Pachet automat s-a născut cu ideea de a facilita instalarea aplicațiilor în Linux, indiferent de distribuția și desktopul pe care îl utilizează. De aceea, multe proiecte îl folosesc, cum ar fi Inkscape.

Instalarea unui fișier .package pentru prima dată este foarte ușoară. Doar urmați instrucțiunile de mai jos (pagina proiectului indică și cum).

Odată descărcat fișierul, trebuie să îi acordăm permisiuni de execuție, să facem dublu clic pe fișier și pe notificarea în care solicită Doriți să rulați __ sau să vizualizați conținutul acestuia? trebuie să facem clic pe Alerga. Odată ce acest lucru este făcut, programul de instalare al programului va începe Pachet automat și conținutul pachetului.
Când programul este instalat Pachet automat, următorul fișier de acest tip pe care doriți să îl instalați, trebuie doar să faceți dublu clic pe el fără a fi nevoie să faceți nimic din cele de mai sus.

Fișiere binare

Fișierele cu extensia .bin sunt fișiere binare. Nu conțin un set de programe sau biblioteci, cum ar fi pachete, ci sunt programul în sine. În mod normal, programele comerciale sunt distribuite în cadrul acestui sistem, care poate fi sau nu gratuit, dar de obicei nu sunt gratuite.
Când descărcăm un fișier de acest tip și îl salvăm în sistem, acesta nu va avea permisiunea de a rula.

Prin urmare, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să acordăm fișierului permisiunea de a rula. Afișăm meniul contextual al fișierului și alegem opțiunea Proprietăţi. Selectăm fila permisiuni și vom vedea că fișierul are permisiuni de citire și scriere pentru proprietar, dar nu pentru execuție. Activăm caseta pentru a da permisiuni de execuție și închidem fereastra.

 Acum, că am dat permisiunea fișierului pentru a-l putea executa, faceți faceți dublu clic. Când faceți acest lucru, va apărea o fereastră care vă oferă mai multe opțiuni. Alege alerga.

Pentru a face acest lucru de la un terminal:

Oferim permisiuni de execuție fișierului:

sudo chmod + x .bin

Instalăm fișierul binar:

$ sudo ./.bin

Rulați fișiere

fișiere .alerga sunt vrăjitori, de obicei grafici, care ajută la instalare. Pentru a le executa, trebuie doar să introduceți în terminal:

sh ./.alergă

În mod normal, în cazul în care aveți nevoie de permisiuni pentru superutilizatori (numit și administrator sau rădăcină) va cere parola; dacă nu, trebuie doar să adăugați comanda sudo înainte de comandă, care ar arăta astfel:

sudo sh ./.run

Construiți aplicații din codul sursă

Uneori veți găsi aplicații care nu oferă pachete de instalare și trebuie să compilați din codul sursă. Pentru a face acest lucru, primul lucru pe care trebuie să-l facem în Ubuntu este instalarea unui meta-pachet numit construirea-esențială, folosind una dintre metodele explicate în acest articol.

În general, pașii care trebuie urmați pentru a compila o aplicație sunt următorii:

  1. Descărcați codul sursă.
  2. Dezarhivați codul, acesta este de obicei ambalat cu gudron comprimat sub gzip (* .tar.gz) sau bzip2 (* .tar.bz2).
  3. Introduceți folderul creat prin dezarhivarea codului.
  4. Rulați scriptul configura (folosit pentru a verifica caracteristicile sistemului care afectează compilarea, configurarea compilării în funcție de aceste valori și crearea fișierului makefile).
  5. Executa comanda face, responsabil de compilare.
  6. Executa comanda sudo face instalare, care instalează aplicația pe sistem, sau mai bine, instalează pachetul verificați instalarea, și fugi sudo checkinstall. Această aplicație creează un pachet .deb, astfel încât nu trebuie să fie compilat data viitoare, deși nu include lista dependențelor.

Utilizarea El verificați instalarea De asemenea, are avantajul că sistemul va urmări programele instalate în acest fel, facilitând și dezinstalarea acestora.

Iată un exemplu complet de rulare a acestei proceduri:

tar xvzf sensors-applet-0.5.1.tar.gz cd sensors-applet-0.5.1 ./configure --prefix = / usr make sudo checkinstall

Lasă comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

  1. Responsabil pentru date: Miguel Ángel Gatón
  2. Scopul datelor: Control SPAM, gestionarea comentariilor.
  3. Legitimare: consimțământul dvs.
  4. Comunicarea datelor: datele nu vor fi comunicate terților decât prin obligație legală.
  5. Stocarea datelor: bază de date găzduită de Occentus Networks (UE)
  6. Drepturi: în orice moment vă puteți limita, recupera și șterge informațiile.

  1.   Tomas35 el a spus

    Vă mulțumesc foarte mult, pentru ca acest lucru să-mi ajute primii pininos in ubuntus

  2.   Să folosim Linux el a spus

    Bine ai venit, Thomas!
    Vă rămânem la dispoziție în cazul în care doriți să sugerați noi subiecte pentru blog.
    Noroc! Paul.

  3.   Mauro el a spus

    Super complete, concise și clare aceste tutoriale! Multumesc che!

  4.   Manuel. el a spus

    Mulțumesc foarte mult, foarte interesant post.
    Continuați să mergeți în beneficiul începătorilor ca mine.
    Iti multumesc din nou.

  5.   Mindundi el a spus

    Vă mulțumesc foarte mult pentru îndrumare.
    Noroc!.